Live your dreams. Follow your faith. Be yourself.
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 [ Anul IV ] Dust and Whispers

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Gera G. Aeophelis
Director al Scolii
avatar

Mesaje : 32
Data de inscriere : 06/07/2012
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Mier Aug 29, 2012 6:16 am


O vara fara amintiri placute, lipsita de acel sentiment de nostalgie, este o vara irosita. Asa mi se parea si vara aceasta, petrecuta departe de prietenii si colegii din castel si de Semy si Dya. Caci Semy plecase impreuna cu parintii ei intr-o lunga calatorie in tara natala a mamei ei, Turcia. Dya, ei bine, cu ea nu vorbisem mai deloc in vara asta. Nu ca ar fi fost ceva ce m-ar fi mirat, caci desi redevenisem prieteni, nu mai eram acei 'prieteni pentru totdeauna' cum am fost la inceput.
In lungile dupa-amieze, cand temperatura era insuportabila afara, imi petreceam timpul la biroul din camera mea din conacul familiei din Romania. Mai degraba era al bunicilor, caci ei dadeau ordine si toata lumea, inclusiv eu, desi uram acest lucru, trebuia sa ma conformez. Rareori ajungeam sa-i vizitez pe bunicii din partea mamei, care traiau intr-o casa din Nesodden,Norvegia mult mai modesta decat somptuosul conac al familei Aeophelis.
Prin luna august, sunetul unei trasuri din apropiere anunta faptul Semy s-a intors din lunga ei calatorie si pe langa faptul ca se bronzase consistent, avea si o gramada de peripetii de povestit. Si ma simteam asa de rau atunci cand trebui sa povestesc ce am mai facut eu. Ce am mai facut eu? Cred ca un singur cuvant ar fi putut descrie foarte bine ce facusem pana atunci vara aceea: nimic. Absolut nimic.
" In Turcia rareori ai sansa sa intalnesti o familie de vrajitori. Asa cum era la noi acum ceva timp, sunt vanati de catre vanatori de vrajitori. Mi se pare groaznic sa trebuiasca sa te muti de fiecare data cand vanatorul iti ia urma. " spuse Semy, cu mintea inca la Turcia si la peripetiile ei. " Dar am intalnit si oameni draguti, care s-au aratat foarte bucurosi sa aiba printre ei vrajitori straini. Mai greu a fost cu limba, caci nu stiau deloc engleza."
" Vanatori de Vrajitori, zici? " am intrebat eu, acesta fiind singurul lucru care m-a facut sa fiu atent la ce zicea. Imi imaginam cum aratau acestia. Ca niste asasini bine platiti, indoctrinati de cine stie ce oameni fara scrupule si fara constiinta. Oricare ar fi scopul tau, cine esti tu ca sa omori o fiinta?
" Da, unii vrajitori si-au negat cu desavarsire puterile si au considerat ca aceastea le-au fost date de catre Diavol, pentru a-si savarsi actiunile prin ei. Gandire medievala, dar da, inca se mai intalneste in lume. Nu toata lumea s-a modernizat, desi mereu tindem sa credem asta. Oamenii acestia au devenit vanatori de vrajitori. Practic, isi vaneaza semenii. " spuse Semy si ofta, caci gandul la asemenea oameni o intrista.
" Turcia e departe si noi trebuie sa ne gandim la prezent si prezentul nostru este aici. Inca nu ai gasit un plan sa scapam de Zsofia, nu-i asa ? Toata vara m-am gandit la asa ceva, dar am ajuns la concluzia ca niciun plan din lume nu ne va ajuta sa scapam de ea. "
" De ce gandesti asa? Faci totul sa para asa de imposibil."
" Pai, eu eram aici, gandindu-ma la Zsofia si planurile ei, in timp ce tu erai in nu stiu ce statiune, vorbind cu localnicii, distrandu-te sau experimentand cine stie ce. "
" Daca tu chiar crezi ca eu m-am dus in Turcia, departe de tot ce se intampla aici fara niciun scop, atunci chiar nu ma cunosti, Gera. Daca ai terminat cu supararea asta infantila, esti gata sa aflii ce am avut de gand, dar din pacate aproape totul a dat gres? "
" Da-i drumul. Spune " am spus eu, neintelegand de ce sunt asa ursuz. Poate ca faptul ca ma inchisesem in mine, stand mai mult singur in ultimul timp, ma schimbase putin. Sau poate era doar din cauza faptului ca inca nu gasisem nimic impotriva Zsofiei
" Cum ziceam, aproape totul a dat gres. In timp ce am vizitat acei localnici si am vorbit cu ei, ma rog, cu cei care intelegeau ce le spuneam, i-am intrebat daca stiu ceva despre familia Zsofia.
"Familia Zsofia? Pai ala nu este prenumele ei? "
" Nu, desteptule. Chiar credeai ca ala e prenumele ei? Ala e numele de familie. Pe ea o cheama, defapt, Sara."
" Ce nume neinspirat pentru o astfel de...creatura"
" Deci, sa continuam. I-am intrebat despre familia Zsofia, dar niciunul dintre ei nu stia nimic despre aceasta. Din... cercetarile mele, familia asta are o mare legatura cu vanatorii de vrajitori si este periculoasa."
" Dar unde ai aflat lucrurile astea?" am spus eu curios. Chiar ma intrigau cele spuse de Semy.
" Nu este nimic sigur, astea sunt doar informatii ce le-am sustras chiar de la un vanator. In a doua zi a sejurului nostru, locuinta in care am stat a fost cuprinsa de o panica teribila. Nu stiam ce se intampla, toata lumea se agita si apoi, l-am vazut pe el. Era un tanar, cred, purtand o gluga si o mantie scurta, ce ii atarna pana la sold. In mana avea un fel de bagheta, dar era mult mai scurta si parca era facuta din metal. Cand m-a zarit m-am panicat de-a binelea, caci nu stiam ce vrea, cine e si trebuie eu sa fac in momentul ala. Norocul meu a fost ca chiar ai atunci tata s-a ivit in calea mea. Am sarit la pamant, mai speriata decat am fost vreodata. Tata l-a imobilizat pe loc. Pana si atacatorul a fost uimit, caci probabil nu mai avusese de-a face cu vrajitori care sa-i opuna rezistenta. A cazut la pamant ca un bolovan. Dupa acel moment au urmat ore in sir de interogatorii in beciul casei, unde nu am putut sa intru decat pe furis. Tata insista sa raman afara. ' Nu sunt lucruri pe care ar trebui sa le auda un copil ' spunea el, dar cu astfel de persoane si evenimente in viata mai pot eu oare sa fiu doar un copil? Simplu. Nu. Asa ca am auzit mai tot ce i-a marturisit vanatorul. Poate ca mintea, poate ca spunea adevarul, insa un lucru m-a facut sa afirm cu claritate ca familia Zsofia are de-a face cu acest tip de oameni. Mai spre seara, cand tata a parasit beciul, lasandu-ma singura cu vanatorul, mi-am luat inima in dinti si am iesit din ascunzatoare. A inceput sa rada cand m-a vazut, dar nu a scos un singur cuvant. Eu, in schimb, aveam o multe de cuvinte pentru el. Si, surprinzator, la intrebarea daca stie ceva despre familia Zsofia, mi-a raspuns mai mult decat afirmativ..mi-a spus: 'Mai multe decat ai crede, pustoaico'. Am plecat atunci, foarte uimita dar si nevoita, caci tata se reintorsese si curand avea sa incuie beciul. Dimineata, cand am coborat scarile catre beci am dat nas in nas cu tata. Era surprins sa ma vada acolo si m-a intrebat ce caut. Atunci, fara sa vreau, i-am marturisit ca incercam sa aflu ceva de la vanator si el s-a infuriat de-a binelea. A incuiat usa beciului cu cel putin 3 blesteme si nici ca am mai putut vreodata sa intru acolo. Si a doua zi am si plecat de acolo, caci timpul nostru petrecut in Turcia se incheiase. "
" Wow! Si eu care credeam ca te-ai distrat la piscina sau vizitand cine stie ce artefacte. " am spus eu, uimit de poveste si parca miscat de curajul fetei. Nu imi puteam imagina cum de o fata asa de mica poate sa nascoceasca atatea planuri. Totusi, avea doar 11 ani. "Deci, nu suntem suta la suta siguri ca au legatura cu familia Zsofiei, dar clar nu este asa de inofensiva pe cat credeam. Vanatorul ala a zis ca stie mai multe decat ai crede despre ei, Semy, nu a recunoscut ca lucreaza cu ei. "
"Dar, Gera, asa m-a lasat sa inteleg. Si pana la urma, ce interes avea el sa-mi spuna mie? Mie mi s-a parut foarte sincer cand mi-a raspuns, spre deosebire de alte dati, cand i-a raspuns tatei."
"Sa fie asa cum spui tu, dar asta ma nelistiteste inca si mai mult decat inainte. Mi-e teama ca acum, cand puterea Zsofiei s-a extins la maximum, nu vor mai fi doar simple detentii si puncte scazute. "
"Asta asa este, dar nu inseamna ca nu trebuie sa-i opunem rezistenta. Eu una nu voi sta cu mainine in san. Desi suna prostesc, eu simt nevoia sa ma razbun pe ea."
"Cine a zis ca vom sta cu mainile in san? Nu voi renunta niciodata la Veritons, fie el condus si de o scorpie."

***

Vanatorii veneau dupa mine. Alergam de minute intregi prin intunericul unui coridor si nu reuseam sa gasesc nicio iesire. Panica imi crestea cu fiecare minut petrecut in bezna si inima o luase la galop. Sunetul pasilor se intetea in spatele meu. Mai aproape, din ce mai aproape..Foarte aproape...aproapee...

Si dintr-o data totul se lumina si acel sentiment binecuvantat de trezire la realitate imi inunda trupul. Fusese doar un vis. Mai bine spus un cosmar stupid. Povestile lui Semy ma tulburasera si ma facusera sa ma tem de Zsofia. Nu mai era doar o simpla profesoara antipatica. Treaba devenise serioasa, dar si periculoasa.
Era 30 august. Inca doua zile si imi puteam lua adio de la siguranat conacului Aeophelis. Desi uram sa stau sub acelasi acoperis cu bunicul meu, il preferam pe el decat pe Zsofia.
" Neata " am spus eu in timp ce imi faceam loc pe unul dintre scaunele de la bufetul din bucatarie
" Neata si tie " spuse Semy somnoroasa. " Ce-i cu tine de esti treaz la ora asta? Ori am gresit eu ora de trezire, ori inca visez"
" Nici una, nici alta. Pur si simplu nu am mai putut sa dorm" am mintit eu, incercand sa uit cosmarul.
" Ei, atunci, bine ca te-ai trezit devreme, caci astazi avem multa treaba" spuse Marren, mama mea, in timp ce scotocea in frigider dupa o sticla de lapte. " Astazi trebuie sa mergem pe Aleea Diagon sa va luam cele necesare pentru anul in curs. Si sa stiti ca sunt destule lucruri de cumparat. Tocmai v-au sosit si scrisorile, acum cateva minute" si ne inmana doua scrisori mari, patratoase, scrise cu o cerneala purpurie. Inafara de Scoala Veritons, pe plic mai era mentionat si "cu recomandarea prof. Sara Zsofia". Inafara de un lung sir de manuale, printre care cel de la potiuni era cel mai lung, anul acesta ne mai cereau si o suma de bani pentru scolarizare.
" N-a zis Zsofia ca un cnut pe ora de curs va fi pretul? " intreba Semy, si ea fiind intrigata tot de acelasi lucru. "Taxa de scolarizare e de 100 de galeoni! Ori sunt eu proasta la calcule, ori.."
" Ai dreptate, Semy" spuse Marren, "dar nu avem ce face. Se pare ca aceasta profesoara a voastra a devenit un fel de consilier al scolii sau ceva de genul. Oricum, numai prostii debiteaza."
" Noua ne spui? Am avut atatea probleme anul trecut! " am exclamat eu, lasandu-mi mania sa explodeze " Semy era chiar cat pe ce sa fie exma..." si am tacut imediat, realizand ce spuneam. Parintii lui Semy erau foarte exigenti, recurgand la diverse metode pentru a o face pe fata lor sa continue sa invete la nivelul maxim.
" Exmatriculata? " a continuat Marren. "Cum asa, Semy?"
" Oh, multumesc foarte mult, Gera" spuse fata si imi arunca o privire ucigatoare. " Matusa, nu a fost decat o problema care s-a rezolvat intre timp. O..nelamurire."
" Asculta, nu trebuie sa te ascunzi in fata mea. Si nu le voi spune nici alor tai. Promit. " spuse Marren si Semy nici ca mai rezista sa-i ascunda adevarul. Mama avea multe metode prin care te convingea sa-ti deschizi sufletul in fata ei. Practic, fara sa vrei, ii spuneai toate secretele tale fara ca macar sa iti dai seama. Dar, asa cum nu te puteai astepta, ea se gasea mereu sa fie intelegatoare si sa te asculte. Nu era omul care sa te judece.
" Bine, bine. Adevarul este ca am incercat sa iau o carte din biroul ei si m-a prins. O carte destul de importanta pentru mine si defapt..si pentru tine, caci era legata de istoria fondatorilor. Si, dupa cum am aflat, noi suntem descendentii lor. Dar pana la urma nu am mai fost exmatriculata. M-a salvat ingrijitoarea."
" Descendentii fondatorilor? Uite, eu nu stiu prea multe despre treburile astea. Nu am fost nici la scoala asta a voastra, dar un lucru il stiu clar. Femeia asta, care se pretinde a fi mare si tare, o sa va faca multe probleme daca continuati sa credeti ca nazbatiile se iarta asa usor de catre oricine. Stiu ca sunteti copii si ca nazdravaniile fac parte din fisa postului, dar eu doar va avertizez..." spuse Marren si se duse la aragaz, pentru a pregati micul dejun.
Vorbele mamei ne-au pus pe ganduri. Dar era asa de bine sa poti discuta si cu altcineva, mai matur, despre cele intamplate.

***

Intai septembrie. Orice sentiment de confort pe care il avusem se evapora, caci de acum chiar nu mai puteam amana intalnirea inevitabila cu Zsofia. Toata familia se trezise dis-de-dimineata pentru a-si lua ramas bun pana la Craciun. Sau aproape toata lumea, caci bunicul nu se trezise el pentru un asa deranj. La plecare, in trasura eleganta comandata special pentru noi, care sa ne conduca pana la autostrada, Marren dadea semne ca nu terminase tot ce avea sa ne spuna pentru anul ce vine.
" Stiti, m-am tot gandit zilele astea. Vara asta nu am primit nicio scrisoare de la Dya Klein pentru voi. S-a intamplat ceva cu voi? V-ati certat? "
" Nu cred ca se poate numi cearta, ci mai degraba racire a prieteniei." a spus Semy, inainte ca eu sa pot spune ceva.
" Aha. Pacat. Parea o fata cum nu intalnesti prea des. "
Si nimeni nu mai spuse nimic pana la capatul drumului, unde ne-am dat jos pentru a ne urca intr-un autobuz al Incuiatilor.
"As fi vrut sa va duc eu pana la gara, dar am multa treaba zilele astea cu pregatirile pentru nunta. Pacat ca voi o veti pierde totusi. Sa aveti un an prosper, dragilor" spuse mama si, dupa ce ne-am urcat in autobuz si ne-am departat incet-incet, ea a continuat sa ne faca cu mana.
Gata, acum eram pe drumul spre gara din Bucuresti, ultimul pas spre intrarea in lumea periculoasa de acum a vrajitorilor. Drumul a fost mai scurt decat m-as fi asteptat. Imediat cum am intrat in aglomeratul oras, m-am simtit un pic mai confortabil si parca mai putin stresat. Era clar. Orasul asta era pentru mine mult mai confortabil decat pomposul conac.

Gara de Nord nu se schimbase niciun pic in patru ani de cand ii frecventam peroanele. Peronul nostru, al vrajitorilor, era departe de privirile pline de neincredere ale Incuiatilor. Era tocmai in capatul holului ce continea peroanele, acolo unde ai fi zis ca este doar un perete. Ca deobicei, in lumea magica nimic nu e ceea ce pare. Peretele exista doar pentru mintea comoda a Incuiatilor. Pentru noi, cei inzestrati cu blestemul de avea mai multa putere decat ei, in loc de un perete gros de marmura puteam vedea foarte clar o intrare pe un peron separat, unde un tren deja astepta pufaind agitat. Un ocean de oameni, adulti si copii laolalta se ingramadeau, se agitau si se ciondaneau ca s-au lovit. Iesind cu greu din invalmaseala ce se crease, am intrat insfarsit in tren. Semy a fost imediat abordata de catre un grup de colegi din anul ei si, nevoita sa ramana pe loc, eu mi-am continuat drumul singur pe coridorul trenului. Din compartiment in compartiment, incercam sa gasesc pe cineva pe care sa-l recunosc. In primele trei nu am avut nicio sansa. Dar in al patrulea, o fata din partea dreapta de langa geam ce citea o revista de moda incuiata m-a facut sa cred ca o cunosc de undeva. Tinea revista la nivelul fetei, asa ca nu am putut sa-mi dau seama cine e, dar norocul meu ca era singura in compartiment.
" Scuza-ma daca te deranjez. E liber vre-un loc aici, ca sa ma pot aseza si eu? " am intrebat, fara sa fiu prea sigur ca voi primi un raspuns afirmativ.
Fata lasa revista jos si, atunci cand i-am vazut chipul, am ramas complet in stare de soc.
" E-ellen?!"
" Desigur. Cine altcineva? " raspunse fata, cu o nota de aroganta in voce.
Nu stiu ce se intamplase cu ea de-a lungul verii. Nu stiu nici macar daca mai era cu adevarat Ellen cea pe care o cunoscusem anul trecut. In fata mea nu era decat o straina.


Ultima editare efectuata de catre Gera G. Aeophelis in Mier Sept 05, 2012 1:13 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.forummagic.net
Ellen Liz. Flenner
People of the Past
People of the Past
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 29/08/2012

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Joi Aug 30, 2012 3:56 am

'Ha,cat tupeu pe el sa vina sa ma intrebe daca se poate aseza'am gandit in timp ce ma holbam la acei ochi verzi de care odata ma indragostisem.Dar peste vara multe schimbari s-au petrecut iar acum pot zice ca trecutul acela e unul indepartat si pe care as vrea sa-l dau uitarii.
"Imi pare rau,cauta alt compartiment."i-am raspuns la fel de rece.
"Dar,incepu el,nu mai e nimeni aici."
"Si doar pentru ca nimeni nu e asta nu inseamna ca cineva nu va veni.Iti urez o zi buna."i-am zis in timp ce m-am ridicat ca sa inchid usa tocmai cand se pregatea sa-mi raspunda.
Fara sa-mi mai zica nimic si-a luat cufarul si a plecat.Oh da!Primul contact decursese mai bine decat ma asteptasem.Nonsalanta,mi-am luat revista de moda pe care o studiam cu placere si m-am reasezat pe bancheta.Nu-mi vine sa cred ca pana acum nu ma gandisem la felul cum arat!Noroc ca existau revistele incuiate care stiau sa te scoata din impas.N-or fi incuiati priceputi la magie dar si-au gasit destule ocupatii cu care sa-si umple timpul.
Dintr-o data usa compartimentului se deschise dar de data aceasta in prag statea o fata blonda zvelta cu doi ochi caprui imensi ca de caprioara.
"Buna,e vreun loc liber?"
"Desigur!"i-am raspuns.
Aceasta si-a pus cufarul sus si s-a asezat.
"Sara",a zis ea si mi-a intins mana.
"Ellen"
"Wow,dragute haine."exclama ea in timp ce ma studia."Aia e cumva o revista de moda incuiata?"
"Ce perspicace esti."i-am spus in timp ce am inceput sa rad.
"In sfarsit cineva care s-a mai desteptat.Iti vine sa crezi ca pe majoritatea fetelor sub anul 4 chiar nu le intereseaza cum arata?"
"Stiu!Deci esti si tu anul 4?"am intrebat-o.
"Exact"
"Si cum de nu ne-am mai intalnit?"
"Pai cred ca sunt destul de multi elevi in ambele case astfel incat sa nu ajungi sa-i cunosti chiar pe toti."
"Dar daca ma gandesc mai bine te-am mai vazut la anumite ore si la sortare evident."
"Inainte sa intru am vazut un baiat plecand.Parea cam suparat.Prietenul tau?"
"In nici-un caz!"i-am replicat."Poate doar cunostinte ,dar nici macar atat."
"Daca zici tu.Te superi daca mai vine cineva?"
"Nu-i nici-o problema."
Sara a iesit pe coridor si in cateva minute s-a intors cu o fata de inaltime medie,blonda(cine ar fi crezut?) cu niste ochi albastri spre verzi spalaciti.
"Meredith,Ellen.Ellen,Meredith."ne prezenta ea.
"Incantata,din nou."i-am zis fetei care la fel ca si Sara si-a pus cufarul sus si s-a asezat.
"Tocmai vorbeam despre moda",o informa pe Meredith."Ce ai zice s-o includem si pe ea in S.P.P.M.V.?"
"In ce?"
"Clubul pe care eu si Meredith l-am creat pentru cazurile disperate.Asta e prescurtarea,pe lung e:Societatea Pentru Promovarea Modei in Veritons.Ai vrea sa ni te alaturi?Momentan e noua si cautam membrii."
"Daca as vrea,glumiti!As fi incantata.Am si material daca va intereseaza", am zis in timp ce am scuturat revista.
Meredith o lua si incepu s-o rasfoiasca.Cine avea nevoie de Gera?Tocmai imi facusem doua noi prietene care aveau si un club de moda!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera G. Aeophelis
Director al Scolii
avatar

Mesaje : 32
Data de inscriere : 06/07/2012
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Mier Sept 05, 2012 1:09 pm

' Si crezusem ca Dya s-a schimbat major..' m-am gandit eu in timp ce am plecat suparat spre alte compartimente, in speranta ca voi gasi un loc pana la urma si nu va trebui sa stau in picioare. Ellen era acum o noua persoana in toate privintele. Era o straina pentru mine de-acum. Ajunsesem la o mica rascruce a vietii si fiecare a ales ceea ce a crezut de cuviinta.

In compartimentele ce au urmat nu am avut nici cel mai mic noroc. Intr-un final, cand am zarit unul gol, m-am trezit ca o mana firava, de un alb portelan, prinde usa compartimentului odata cu mine. Era Dya si din cate se pare, se afla in aceeasi situatie ca si mine. La inceput ezita, caci se gandi la faptul ca nu vorbiseram o vara intreaga. Dar, asa cum o stiam pe Dya, ea mereu spargea gheata, indiferent de consecinte.
"Nici tu nu ai avut prea mult noroc, nu? " m-a intrebat ea, in timp ce isi retrase mana si isi vari geanta inauntrul compartimentului. M-am asezat la geamul opus, astfel incat sa o pot vedea mai bine. Fata de Ellen, Dya parca nu se schimbase deloc de cand ne luaseram ramas bun in vara.
" Acum se pare ca am si parte de putin noroc " i-am raspuns eu si ea a chicotit.
" Semy pe unde umbla? "
" Nu stiu, probabil cu niste colegi din anul ei. "
" Aha. " spuse scurt Dya, lasand loc unei taceri stanjenitoare, care din fericire fu intrerupta de catre Semy.
" Deci aici erati, v-am cautat prin tot trenul! " spuse fata si se auto-invita sa stea langa Dya, punandu-si bagajul greu deasupra capului. "Deeeeci, sunteti gata pentru un nou an? "
" As fi fost mai bucuroasa daca un nou an nu ar fi insemnat si Zsofia " spuse Dya, si pentru un moment am simtit ca mi-a citit gandurile. " Asadar, ati gasit vre-un plan? Vreo portita de scapare? ...Semy?" spuse fata, accentuand ultimul cuvant. Semy, desi era mai mica decat noi, era spiritul justitiar al grupului nostru. Cerceta, procura dovezi si se interesa de la fata locului.
" Da, am gasit cate ceva, dar nimic destul de bun incat sa ne scape definitiv de amenintarea ei. "
" Oh, mi-as fi dorit sa va fi putut trimite macar o scrisoare toata vara asta. Dar parintii mei au devenit foarte striciti de cand au aflat de Amprenta. "
" Stai,stai,stai! Deci tu nu te-ai primis mesaje pentru ca nu te-au lasat parintii?" Ma simteam foarte prost. In tot timpul asta crezusem ca Dya pur si simplu considerase ca avea mai multe de impartasit lui Amprenta decat noua.
" Tu ce credeai?!" rase Dya. " Din neferirice Zsofia a avut grija sa scape aspectul asta intr-o scrisoare de atentionare cu privire la numarul de absente pe care il am. Tata a fost foc si para. S-a dus chiar peste Amprenta acasa, dar sa revenim la Zsofia. "
" Asteapta! Cum adica s-a dus peste Amprenta acasa? Tatal tau este atat de puternic incat sa faca fata unei familii de vampiri si vrajitori laolalta? "
" Cand e suparat, crede-ma, da. " spuse Dya.
" Si ce s-a intamplat, Amprenta e bine? "
" Probabil ca da, de ce as fi eu interesata? I-am spus acum aproape trei luni care este decizia mea finala. Drumurile noastre au ajuns la final. "
Vazand-o pe Dya cu cata usurinta vorbea despre Amprenta si cu cata indiferenta, intoarcerea la scoala m-a facut mai increzator. O aveam din nou pe Dya de odinioara de partea noastra. Si asta cred ca era cel mai bun aliat pe care am fi putut sa-l avem impotriva Zsofiei.
" Acum ca suntem din nou BFF" spuse Semy" trebuie sa-ti spun neaparat ce am patit in Turcia. Este legat de Zsofia, sau asa cred. Este una dintre singurele noastre piste si trebuie sa o urmam. Deci, cum i-am povestit si lui Gera, cand am ajuns in Turcia..". Dar Semy fu intrerupta de brusca deschidere a usii compartimentului, prin care intra un barbat intre doua varsta, cu o insigna ruginita abia vizibila, pe care se putea citi literele " Ingrijitor Veritons"

"Baghetele dumneavoastra, va rog. " a spus barbatul cu o voce monotona, plictisit poate de aceasta rutina.
" Cum adica..."Baghetele dumneavoastra, va rog" ? Nu ne puteti lua baghetele decat daca am comis o incalcare a regulamentului. " spuse Semy hotarata.
" Pai sunteti pe cale sa incalcati una daca nu imi dati baghetele. "
" CUM?! Cine a introdus o regula asa idioata? Suntem la o scoala magica, ce naiba?" am spus eu, uimit de noua decizie.
" Imi pare rau, copilasi, ordine de la Guvernatoarea Castelului. Si ati face bine sa imi urmati sfatul : nici sa nu incercati sa va puneti cu ea. "
" Guvernatoarea Castelului? Asta e prea de tot! " exclama Dya scarbita numai de gandul ca o persoana ca Zsofia ajunsese deja sa detina fraiele conducerii.
Ne-am predat pana la urma baghetele, caci este posibil ca asta sa fi asteptat si Zsofia. Sa ne fi impotrivit unei noi decizii inca de dinainte de ajunge, pentru a nu mai fi nevoita sa ne suporte in Castel. Dar nu toata lumea s-a gandit la consecinte si a actionat pe loc. Despre cine vorbesc? Nu, nu despre mine. Nici despre Dya...Nici macar despre semy....despre....Ellen!

"STUPEFY!" se auzi un strigat pe hol, cateva minute mai tarziu dupa ce noul ingrijitor parasise compartimentul nostru. La vederea razelor rosiatice ce au ajuns pana si la geamurile compartimentului nostru, am iesit toti trei socati, la fel ca toata lumea dealtfel, si ne-am indreptat spre locul evenimentului. Ingrijitorul era pe jos, chircit si o fata de 13 ani isi tinea bagheta cu o mandrie demna de o Serpent.
" Nimeni nu pune mana pe bagheta mea, fie ea si noua asa-zisa "guvernatoare" a castelului. " Celelalte doua, de acum discipolele ei, aveau in privire la fel de multa uimire cat si o admiratie considerabila.

La fel de uimit eram si eu. Cu siguranta nu mai era aceeasi Ellen....fata cuminte pe care o cunoscusem in mijlocul furtunii aventurilor mele. Dar inainte ca mintea mea sa opreasca curiozitatea, m-am trezit intreband, mai degraba retoric. " Ce naiba ai facut, Ellen?! " . Fata s-a intors catre mine, si in ochi purta aceeasi mandrie. Mandria invingatorului.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.forummagic.net
Ellen Liz. Flenner
People of the Past
People of the Past
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 29/08/2012

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Dum Sept 09, 2012 12:10 pm

M-am intors incet catre Gera care se holba la mine,la fel ca toata lumea,de parca as fi facut ceva incredibil(si nu in sensul bun al cuvantului).
"Ce am facut?Simplu,m-am revoltat,"i-am raspuns cat de zeflemitor am putut."Ceea ce tu se pare ca nu ai facut din moment ce nu ai bagheta.Patetic..."
"Poftim?Crezi ca eu vreau sa nu am bagheta?"
"Ceea ce cred este ca ar trebui sa pleci!Am situatia sub control."
"Bine!"zise si pleca suparat.
"Cine e el?"intreba Meredith.
"Ah..nimeni"am zis nepasatoare."Ce facem cu paznicul?"le-am intrebat pe fete in timp ce aratam spre ingrijitor care parea ca incepea sa-si revina."Sigur va fi suparat."
"Ii predam baghetele?"zise Sara.
"Asta nu e o optiune!"i-am raspuns."Hai sa incercam sa-l ducem de aici."le-am zis celor doua care au incuvintat.Asa ca eu l-am luat de o mana,Sara de cealalata si Meredith de picioare si cu greutate l-am luat.Multimea deja pleca inspre compartimentele fiecaruia.
"Nu credeti ca ar fi mai usor daca am folosi Wingardium Leviosa?"intreba Meredith.
"Nu stiu..s-ar putea sa-l bruscam prea tare,eu zic sa-l lasam intr-un dulap sau in ultimul compartiment"(care era destinat bagajelor).
Asa ca toate 3 am iesit pe hol carandu-l in speranta ca vom gasi un dulap prin apropiere iar norocul nu ne-a lasat balta de data asta.Chiar in apropiere de compartimentul nostru era un mic dulap de depozitare a maturilor si obiectelor cu care se facea curat in tren.
"Il lasam aici,inchuiem usa si ne prefacem sa nu s-a intamplat nimic,da?"
"Da!"
Zis si facut.Barbatul pus inauntru,dulapul inchis si nimeni nu observase.
"Hai sa ne intoarcem"le-am zis celor doua.
In cateva secunde eram din noua in compartiment comportandu-ne de parca nu s-ar fi intamplat ceva.
"Crezi ca ea o sa stie?"
"Va afla,asta e sigur dar mai tarziu,mult mai tarziu!Pana atunci toata lumea va uita iar noi vom scapa,clar?"
Cele doua fete au tacut si nu au mai zis nimic mare bucata din drum.Oare de ce Zsofia vroia sa ne confiste baghetele?Si de ce isi spunea "Guvernatoarea Scolii?".Un lucru e sigur:peste vara se petrecusera schimbari.Schimbari mari!Nu era de ajuns ca anulase toate cluburile,activitatile si orele mai erau si platite..acum nu aveam voie cu baghete?Era clar ca intrecuse masura.Dar aveam senzatia ca asta devenise o problema prea mare.Dar inainte sa ma decid asupra unui plan aveam nevoie sa mai treaca putin timp,sa mai studiez putin lucrurile.
Dintr-o data usa se deschise si inca un paznic intra.
"Baghetele la control."
Le-am privit rapid pe fete si am spus:
"Deja a venit cineva si le-a luat."
"Da?Atunci este in regula",zise el si parasi compartiementul.
Sara rasufla usurata dar Meredith ma intreba:
"Si ce se va intampla cand vor afla ca nu am dat baghetele?"
"De asa ma voi ocupa eu fetelor,am deja o idee dar ne va trebui timp pe care nu il avem!"am spus in timp ce m-am ridicat ca sa-mi cobor cufarul si sa scot o calimara si un pergament.
"Ce faci?"ma intreba Sara
"Rezolv problema.Ce ti se pare?Are vreuna dintre voi o bufnita?"
"Am eu,e in spate inchisa in colivie."
"De ce ti animalul inchis?Nu conteaza.Mi-o poti imprumuta te rog?"
"Sigur",mi-a raspuns Meredith.
M-am asezat din nou pe bancheta si am inceput sa scriu "Draga domnule Olivander.."
Restul calatoriei a trecut mai repede decat m-as fi asteptat si niciun incient in plus.Speram macar ca schema sa-mi tina.Trenul incepu sa incetineasca usor in timp ce ajungeam in gara din Calimanesti care..surpriza!era asa de luminata incat ma dureau ochii.Pe peron ne asteptau o multime de barbati imbracati la fel iar in mijloc era insasi Zsofia!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dya K. Dunham
People of the Past
People of the Past
avatar

Mesaje : 5
Data de inscriere : 09/07/2012

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Mier Sept 12, 2012 1:54 pm

"S-a schimbat mult vad." am comentat eu spre Gera.
"Da, asa este."
"Cred ca Ellen o uraste pe Zsofia la fel de mult ca noi." adauga Semy.
"Toata lumea o uraste!" am exclamat.
“Si totusi…nu mai avem baghete. Ce facem?” intreba Gera uitandu-se insistent la noi.
“Stiu cateva vraji non-verbale, insa nu sunt sigura ca functioneaza fara bagheta.” sari Semy punandu-si pelerina pe umeri.
“Incearca ceva acum.” am propus. “Off…iar am luat prea multe haine. Ajuta-ma sa inchid cufarul.” am spus urcandu-ma cu picioarele pe el.
”Fara bagheta nu reusesc.” ofta Semy.
“Este strigator la cer! Magie fara baghete…cine a mai pomenit?!” zise enervat Gera scotand capul pe geam privind multimea ce se intrezarea pe peron.

Forfota incepu imediat deoarece trenul se oprise. Multimea de elevi revoltata de noua ‘lege’ se stranse pe tot peronul. Am coborat in final si am asteptat sa vedem ce avea sa se intample. Printre multimea de capete noi sau vechi, intrezaream chipul rece al Zsofiei care isi luase o atitudine de superior ce ma facea sa vomit. Era roba mea cea noua, deci nu puteam face asta, sa o stric din prima zi. Femeia citea instructiunile pe peron, nu imi venea sa cred. Pe peron?Alte instructiuni? Iar in spatele ei, un munte de oameni-gardieni imbracati toti in alb stateau si ne priveau pe sub niste ochelarii fumurii. Vrajitori cu ochelari, cine a mai pomenit? Sau poate erau incuiati…

“Aia sunt incuiati?” susoti Gera care m-a facut sa ma speri usor; parca imi citea gandurile intotdeauna.
“Cu siguranta. Au blestemul Imperius asupra lor.”

Cea care raspunse era Semy. Statea in stanga mea si analiza totul cat de discret putea.

“Aia fac ce vrea ea. Uite, se vede clar ca nu sunt in toate mintile. “ continua ea sa ne explice. “Barbatul din primul rand, mijloc, are asa ..o tenta ..de ameteala. “ Gera deja se foia langa mine, iar eu ma simteam din ce in ce mai neajutorata fara bagheta.

Discutia noastra a luat sfarsit cand unul din barbatii in alb se apropie destul incat se ne poata auzi. Am preferat sa fim precauti. Drumul pana la castel a fost linistit, fara alte suprize, din fericire. In fata noastra a mers si Ellen cu noile ei prietene, singurele care la momentul acela posedau baghetele.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ellen Liz. Flenner
People of the Past
People of the Past
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 29/08/2012

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Dum Sept 16, 2012 4:46 am

Faptul ca Zsofia ne astepta pe peron mi-a intrat putin la banuieli si m-a inspaimantat in accelasi timp.Nu ma asteptam sa vad ca se schimbase asa de tare...dar tot un lup cu blana noua ramanea.Am stat si am cugetat la ce era de facut in timp ce mergeam spre castel.Aveam nevoie de timp si din fericire Zsofia avea sa mi-l dea.

Cand am intrat in sala mare m-am uitat surprinsa in jur...nu se schimbase aproape nimic dar totodata se schimbase tot!In primul rand profesorii erau deja pe scaune si Zsofia statea cu privirea inspre intrare asezata scaunul principal!Verdele domina tavanul iar albastru nu era decat foarte putin pe alocuri.Profesorii pareau destul de suparati si stai?..Erau toti?M-am asezat destul de confuza la masa Serpentilor alaturi de Sara si Meredith(care ambele sunt serpente) si am tacut.Cand sala s-a umplut si elevi au fost sortati(in exact accelasi procedeu,e bine ca macar asta nu schimbase) Zsofia s-a ridicat si a inceput un discurs cu totul nou fata de cel obisnuit.Dar la inceput nu am fost atenta,abia dupa ce incepuse sa vorbeasca cam de doua minute mi-a atras atentia.

"Iar dupa cum ati observat,baghetele v-au fost confiscate si va vor fi date doar inapoi doar la orele de cursuri.In rest nu veti putea beneficia de ele."
Un murmur genreal s-a auzit prin sala,toata lumea era contrariata.Daca nu aveau voie cu baghetele inafara orelor cum sa exerseze vrajile pentru examene?
"Va rog liniste!"aproape tipa Zsofia."Pentru a va putea acomoda cu lipsa baghetelor,in primele doua saptamani toate orele vor fi doar teoretice.Abia dupa orele vor avea si parte practica.Asa cum spuneam la ceremonia de inchidere a anului trecut de acum orele au taxe pentru fiecare,un cnunt ora.Plata se va face la intrare in clasa.Toti elevii sunt obligati sa participe la absolut toate orele,fara exceptie!"

Stiu ca ar fi trebuit sa fiu suparata dar defapt in sinea mea eram incantata.Doua saptamani fara baghete?Zsofia tocmai imi usurase munca cu mult!Aveam suficient timp.Dupa ce-si termina discursul fara alte lucruri importante de adaugat toata lumea a inceput sa manance.Dar mi se parea numai mie sau mancarea nu mai era cum a fost?In primul rand nu mai era asa de gustoasa iar in al doilea rand aia era o copita intr-un vas?Ce mancare e asta?
"Eu nu pot sa mananc ce e aici"le-am zis celor doua.
"Nici noi"
"Am senzatia ca albusul ala din salata ma priveste"zise Sara infiorata."Nu e un albus,e un ochi!"
Am ramas infiorata.Nimeni nu parea sa se atinga de mancare din motive evidente.Ma uitam scarbita la tot ce era pe farfurii.Oare unde disparusera spiridusii care faceau mancarea delicioasa?Imi pierise pofta de mancare.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera G. Aeophelis
Director al Scolii
avatar

Mesaje : 32
Data de inscriere : 06/07/2012
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   Vin Oct 19, 2012 2:57 pm

Noile reforme ale Zsofiei nu ne ingrozeau numai pe noi, elevii, ci pana si pe ingrijitori si pe profesori. Nu de putine ori puteai observa un grup de profesori discutand pe la colturi in soapta, evident. Se lansase un zvon, nu stiu de unde, ca Zsofia ca are ochi si urechi gata sa o serveasca oricand, la orice ora din noapte si din zi.

Toata lumea se intreba de ce Directoarea nu actiona in niciun fel si nu se impunea. Pana la urma, ea detine controlul suprem asupra Castelului si putea oricand sa o expulzeze pe mica tirana. Teoretic, Zsofia trecuse de mult de limite statutului de profesor. Badling, Directoarea, era din ce in ce mai tacuta si se inchidea singura in turnul ei, nelasand pe nimeni inauntru. Devenise o fantoma, un miraj, un lucru trecator si care nu afecta niciodata nimic. Totusi..exista o persoana cu care Badling vorbea. Cine era aceasta? Nimeni alta decat Zsofia. Si imediat cum aceste doua femei purtau o discutie, o noua reforma rasarea in mintea tiranei.

Pana si Sala Mare capatase un alt aer, unul cat se poate de tensionat si morbid de tacut. Nimeni nu vorbea la masa asa cum o faceau inainte. Existau doar susoteli, impinsaturi si mesaje prin biletele. Ultima varianta ar fi fost una kamikaze, daca Zsofia ar fi vazut biletul si l-ar fi citit.

- Ce-i cu mancarea asta? a spus scarbita Dya, privindu-si farfuria.
- Cu siguranta nu ceea ce ar fi trebuit sa fie cina noastra spuse Semy si impinse farfuria intr-o parte. Am auzit ca pana si spiridusilor le-a gasit Zsofia ceva de schimbat. Nu am aflat inca ce a facut zscorpia si acolo, dar pana atunci nu am de gand sa ma ating de mancare. Credeti ca putem gasi ceva comestibil in castelul asta? Vom muri de foame in ritmul asta.
- Oh, daca asta e o strategie, ar trebui sa afle ca este una dintre cele mai proaste, am spus eu scarbit la propriu de mancare si de ideile zscorpiei.
- Doamne, cum poti manca aia? susoti Semy catre fata de langa ea, care infuleca ceea ce arata ca un ochi.
- Cum? vorbi fata cu gura plina.
- E pur si simplu scarbos, cum poti manca ochiul ala?
- Ce ochi? spuse fata nedumerita si scoase din gura totul.
- Tocmai ai bagat un gura un ochi care se rotea...scarbos!
- Ba nu, ai vedenii? Era piept de pui! spuse fata si se ridica de la masa. Daca ai vrut sa faci sa-mi vina rau, atunci ai reusit. Imi vine sa vomit!
Cand se uita inapoi in farfurie, Semy ramase uluita. In locul scarboseniei de mai devreme statea acum o friptura de vita cu sos. Fata nu isi putea crede ochilor.
- Ce fel de magie o fi si asta?
- Dar..Semy..eu tot o scarbosenie vad. Ce se intampla cu noi? am spus, in timp ce ma uitam la vascozitatea din farfuria fetei.
- E un fel de...iluzie? Dya incerca sa atinga cu furculita ochiul dar nu faci decat sa impinga farfura cat colo, scarbita.
- Ce naiba! Eu vad friptura in farfuria ta, Dya. E ceva la mijloc si cred ca Zsofia stie, spuse Semy si in timp ce isi arunca privirile catre zscorpie, constata speriata ca si femeia se uita spre ea. Pentru o clipa, privirile li se confruntara intr-o cautatura rece, ucigatoare si totul se incheie cand Zsofia isi muta privirea catre Badling, Directoarea, si ii susoti ceva la ureche.
Eu nu aveam de gand sa o spionez pe Zsofia. Stiam in sinea mea ca nu o pot invinge de unul singur. Caci ea nu este singura. Simteam ca cineva mai mare decat ea o dirija. Ea era doar o simpla papusa in mainile lui. Sau mainile ei. Nimeni nu ar fi putut cloci atatea idei diabolice. Sigur erau mai multi. In timp ce aceasta idee a luat nastere in mintea mea, am privit catre masa Serpentilor. Si ei vedeau acelasi lucru ca si noi. Scarbosenii si chesti necomestibile. Oare Zsofia isi luase mana si de pe Serpenti? Pentru o clipa, privirea lui Ellen se intalni cu a mea. Nu parea deloc afectata, desi simteam ca o dezgusta fara margine.
- Cred ca atata timp cat crezi ca e ceva scarbos, ramane ceva scarbos, spuse Semy. Eu nu mai vad chiar nimic scarbos si asta e chiar ciudat. Acum daca ele chiar sunt scarboase si eu el vad bune? Nu mananc scarbosenii!
- Cred ca e prea riscant. Trebuie sa ne gasim alta surse de hrana, am spus.
- Si care ar fi acelea, Gera? Inafara de bucataria castelului nu mai e nicio bucatarie pe o raza de o suta de kilometrii, spuse Dya.
- Nu stiu, dar nici nu voi sta sa ma gandesc prea mult. Haideti, am spus si am aratat spre usa Salii Mari. Nu se ridicase nimeni inca de la masa, asa ca era destul de riscant sa te ridici acum, in toiul mesei. Mai ales ca ar fi putut sa te vada Zsofia, ceea ce nu era de bun augur in nicio situatie. Daca ar fi fost altcineva si nu noi, ar fi ramas la masa. Dar noi ne-am ridicat, fara sa ne pese de ce ar fi putut face mai apoi Zsofia. Am parasit Sala Mare si imediat ni s-a luat o piatra de pe inima. Privirea Zsofiei.
- Asa, acum trebuie doar sa gasim ceva de mancare..Preferabil comestibil.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.forummagic.net
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: [ Anul IV ] Dust and Whispers   

Sus In jos
 
[ Anul IV ] Dust and Whispers
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Veritons RPG :: Veritons RPG :: Vremuri Trecute-
Mergi direct la: