Live your dreams. Follow your faith. Be yourself.
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Un inceput

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Un inceput   Vin Iul 20, 2012 1:24 pm

Trenul ajunsese in gara de doar cateva minute. Totusi, la fel ca in fiecare an, acelea au fost de ajuns pentru a se aglomera intrarile: prieteni vechi care vroiau sa faca tot posibilul sa ajunga in acelasi compartiment, parinti de boboci care nu planuiau sa-si lase copii sa intre pana cand nu le insirau intreaga lista de lucruri la care sa aiba grija sau pur si simplu elevi care se cunoscusera pe peron si nu isi doreau sa termine o discutie de-abia inceputa.
Multe din compartimente erau deja pline, iar restul aveau cel putin un ocupant. Totusi, nu toti elevii se urcasera inca in tren. Mai puteau fi vazuti cate doi-trei intarziati intrand agitati de ideea ca ar fi putut pierde trenul.
O fata cu parul inchis la culoare se indrepta hotarata catre usa, tragand un geamantan. Intarziase cam mult. Se afla cam la 2 metri de tren, cand usile au inceput sa se inchida.
'Ce mai inceput...'a gandit ea.
O lua la fuga. Nu credea ca va reusi. Si totusi a ajuns in tren in doua secunde, la timp cat sa simta usile inchizandu-se chiar in spatele ei. Zambi, increzatoare. Intra in primul compartiment care nu dadea pe dinafara de aglomerat ce era, se aseza, puse geamantanul langa ea si observa ca nu era singura. Intinse o mana, prietenoasa.
"Buna, eu sunt Bailey. Iar tu...?"


Ultima editare efectuata de catre Bailey Davis in Mar Aug 28, 2012 1:03 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bianca Ellen Flenner
Anul 7
avatar

Mesaje : 9
Data de inscriere : 09/07/2012
Varsta : 20
Localizare : In biblioteca

MesajSubiect: Re: Un inceput   Sam Iul 21, 2012 10:47 am

-Bianca.Boboc?Nu..anul 4?
-Pe aproape.
-N-ai vazut pe aici cumva o fata cu par brunet deschis ochi albastri,un baiat par saten ochi caprui si inca un baiat par negru ,ochi albastrii?
-Nu, imi pare rau.
-Firar!Pe unde or umbla?M-au lasat balta?am zis in timp ce am dat cu piciorul in bancheta de frustrare.Mi-am dat seama deodata ca sunt privita...Scuze,dar nu stiu pe unde sunt.Tu nu astepti pe nimeni?
-Nu,imi spuse ea.
-Sunt sigura ca o sa apara ei,ai chef de un joc de carti incuiate?Stii macao?Sau septica?Sau tabinet?
-Stiu macao.
-Excelent,atunci sa jucam.Fac eu cartile,am zis in timp ce mi-am luat bagheta ,am schifuit-o si cartile s-au ridicat si au inceput sa se miste singure.
-Cum ai facut asta?
-In anul 6 se invata vraji non-verbale astfel incat inamicii tai sa nu stie ce vraja le aplici.
-Esti anul 7?
-Exact.Anul asta termin si dupa Academie scrie pe mine,am zis zambind.
Prima carte s-a dovedit a fi 5 de inima rosie.
-Randul tau.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Sam Iul 21, 2012 1:30 pm

OOC: Trec si eu la persoana I Smile .
Jocul fu strans, insa decurse in liniste. Bianca parea sa aiba un raspuns la fiecare mutare a mea, insa nici eu nu m-am lasat mai prejos. Am castigat in final, insa a fost o chestiune de noroc, fata ramanand cu o singura carte in mana.
Am mai jucat doua jocuri si am reusit sa le castig pe amandoua. Aproape ca nici mie nu-mi venea sa cred.
"Oau, esti buna" mi-a zis ea putin mirata.
"Mersi" i-am raspuns "Dar cred ca pur si simplu am o zi norocoasa."
Dupa cateva minute, in timpul jocului urmator, m-am hotarat sa o intreb:
"Si, mai exact, unde ar fi trebuit sa te intalnesti cu prietenii tai?"
"Au spus ca ma suna cand ajung in tren. Si..."zise ea in timp ce isi scotea telefonul din buzunar "minunat. Nu am semnal. Asta explica multe... Ma duc sa-i caut."
Si pleca, inainte sa apuc sa-i raspund ceva. Mi-am scos telefonul, la randul meu, o data cu setul de casti si am inceput sa ascult muzica. Pana la urma, nu stiam in cat timp se va intoarce Bianca, sau macar daca se va mai intoarce pentru altceva decat sa-si ia bagajele, in cazul in care si-ar fi gasit prietenii in alt compartiment.
'Eh, cel putin am bateria plina. Ar trebui sa ma tina pana cand ne apropiem de Veritons."
Nu aveam cum sa ghicesc ca lucrurile nu vor fi asa de calme pe cat credeam.


Ultima editare efectuata de catre Bailey Davis in Mar Aug 28, 2012 1:04 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Merlin
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 09/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Sam Iul 21, 2012 4:41 pm

Imediat ce trenul se puse in miscare, incepusem sa ma plimb prin vagoane. Anul asta, eram responsabila cu ordinea, linistea si chiar de indrumarea bobocilor catre castel. Era ironic, totusi,ca tocmai eu sa am grija ca entuziasmul copiilor sa nu fie prea mare.
Plimbarea mea avea sa se sfarseasca in ultimul compartiment, unde, de obicei, nimeni nu prefera sa stationeze prea mult. Acum, nimeni, nu era chiar cuvantul potrivit.

"Buna Davis." am salutat-o scurt, intreband-o din priviri ce cauta aici.
"Buna Dora. Iti pot spune asa, nu? "

Inainte sa ii raspund, completa imediat.
"Era singurul liber si , oricum, era sa pierd trenul. Nu vroiam decat sa las cufarul asta undeva cat mai repede."
"E de inteles. Stii ca au mai fost elevi care au intarziat si au pierdut trenul?"
"Da? Si ce s-a intamplat cu ei?"
"Lucruri marunte. Detentii in fiecare seara." am chicotit eu.
"Mhm " spuse ea repede. "Nu cred ca..."
"Ok ok, glumeam doar. Respectivii pur si simplu nu puteau trece de bariera din Gara de Nord. S-a intamplat demult, insa cei cu parinti incuiati nu se prea descurcau. A trebuit sa trimitem o echipa dupa ei."
"Oh..."


Incet, incet, forfota incepu, elevii facandu-si loc si dandu-si coate pentru a se schimba in robe.

"Davis, trebuie sa plec. Insa, imi promiti ca ai grija?"
"Sigur. Dar, nu inteleg. La ce se presupune sa am grija?" ma intreba facand ochii mari.
"Nu iti pot spune acum. Doar, incearca sa nu ramai ultima in tren."

Astfel, am plecat rapid in celalalt vagon , cautandu-l pe Gera.



Ultima editare efectuata de catre Dora Klein Woodsen in Mar Aug 28, 2012 1:03 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bianca Ellen Flenner
Anul 7
avatar

Mesaje : 9
Data de inscriere : 09/07/2012
Varsta : 20
Localizare : In biblioteca

MesajSubiect: Re: Un inceput   Dum Iul 22, 2012 9:16 am

OCC.(la postul lui Bailey)..telefon?Smile).Nu ca as zice ceva neaparat dar totusi e o lume a magiei unde dispozitivele incuiate nu prea au ce cauta.

Trenul huruia zgomotos in timp ce capitala era lasata in urma.Holul era plin de zumzaielile provocate de convorbirile elevilor care nu se mai vazusera de o vara.Trenul ar fi putut fi confundat cu usurinta cu unul normal daca nu ar transporta atat elevii cat si profesorii spre unica institutie magica de invatamant din Romania.
"Oare pe unde or umbla strengarii aia?"m-am intrebat in timp ce mi-am rezemat coatele de rama geamului si am inceput sa privesc pe jumatate plictisita,pe jumatate interesata peisajul familiar deja."Trebuie sa fie pe aici pe undeva.Sigur vor aparea ei."M-am intors si m-am rezemat cu spatele de geam iar dupa mi-am scos bagheta si am inceput s-o schifui fara vreun sens prin aer.
-Ai grija,ai putea scoate ochii cuiva cu aia!
-Doamna Dora!imi pare rau.
-Unde e Rosalin?
-Exact accelasi lucru ma intreb si eu.
-Atunci te las s-o cauti.Eu trebuie sa-l caut pe director.
Am privit-o in timp ce pleca.De mai bine de 2 ani faceam cu ea Vampirismul.Una din cele mai interesante materii,avand in vedere ca studiam o creatura destul de complexa.Orele ei ma intrigau si-mi dadeau fiori in accelasi timp.Chiar interesant nu?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Dum Iul 22, 2012 9:55 am

OOC: Da, mi-am dat seama dupa ce am postat Smile) Dar m-am gandit ca nu eram inca la castel :p Asta si faptul ca nu mai aveam chef sa schimb totul....


Ultima editare efectuata de catre Bailey Davis in Mar Aug 28, 2012 1:04 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Dum Iul 22, 2012 1:12 pm

Stateam singura in compartiment, plictisita de moarte. Pana si de muzica nu mai aveam chef (ceea ce spune multe...) Totusi nu-mi puteam scoate din minte cuvintele Dorei. La ce ar fi trebuit sa am grija? Ah, numai daca m-as fi gandit atunci sa-i citesc gandurile... Acum era prea departe ca sa mai incerc. Dar, daca era inca pe hol, oricat de agitat ar fi fost, si daca m-as concentra destul, poate...
Dar nu reuseam sa-mi stapanesc ideile, care de care mai nebunesti. Oare stia ca eram vampir? Incercasem sa tin asta secret, dar fiind ea insasi unul, era posibil sa-si fi dat seama. Si daca si-ar fi dat seama, oare ce-mi spusese avea macar legatura cu asta? Hotarat lucru, nu mi-as fi putut stapani curiozitatea pana cand nu aflam. Am iesit pe hol, sperand sa o vad acolo si hotarata sa aflu ceva. Chiar daca asta insemna sa-i citesc gandurile. In fond, era doar pentru a-mi potoli curiozitatea pe care, sa fiu sincera, tot ea mi-a atatat-o. Nu vedeam ce ar putea fi rau in asta. Si ar fi fost doar un gand...probabil nici nu si-ar fi dat seama.
Am iesit din compartiment. Dora nu era de gasit, insa Bianca statea doar la cativa pasi de usa, privind absenta pe o fereastra.
"Hei, ce faci aici?" m-a intrebat
"Am iesit...sa ma dezmortesc putin" am raspuns cu primul lucru care mi-a trecut prin minte. "Sa-nteleg ca nu ti-ai gasit prietenii?"
"E ca si cum m-ar fi lasat balta." se planse ea. "Nu se poate, pun ei ceva la cale..."
"Ai vazut-o pe Dora?"
"A trecut pe-aici mai devreme. Il cauta pe Ge..pe director. De ce intrebi?"
"A, nimic important. Vroiam doar sa o intreb ceva."
"O sa-i spun ca o cautai, daca o vad." se oferi ea, repede.
"Nu, chiar nu trebuie. O sa ma mai invart pe-aici putin, poate dau de ea."
"Ok, cum vrei..."am auzit-o spunand in timp ce ma indepartam.
Am incercat sa aud ceva, dar holul era mult prea aglomerat pentru a putea distinge o anumita voce, fie ea vorbita sau doar gandita. Am hotarat sa ma plimb, sperand la o coincidenta in folosul meu.


Ultima editare efectuata de catre Bailey Davis in Mar Aug 28, 2012 1:04 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Merlin
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 09/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Dum Iul 22, 2012 3:22 pm

Nu mai mult de 5 minute si trenul avea sa ajunga pe domeniul Veritonsului. Elevii deja imbracati in robe isi trageau cuferele dupa ei pe coridorul vagoanelor.
"V-am spus ca nu este nici o graba! Trenul nu va pleca pana nu va coborî toata lumea." am strigat. 'Cel putin asa cred',am gandit imediat.

Insa Davis ma ingrijora cel mai mult. Alesese fix acel compartiment care se presupunea a fi sigilat. Si Gera e de negasit. Un suierat lung ma agita si mai tare, trenul incetinea din ce in mai mult. Trebuia sa ma intorc la fata, chiar daca asta ma va costa.

"Bailey! Vino! Unde iti este cufarul?" am apucat-o brusc de brat cand am observat-o hoinarind in apropiere.
"In compartiment. Te cautam."
Nu oricui ii permiteam sa ma tutuiasca, dar fata asta imi placea la nebunie. Nu doar pentru ca este ca mine, ci pentru ca in sufletul ei, si ea se simte acelasi lucru ca mine- siguranta cand suntem impreuna.
"Vino!"
M-am strecurat printre elevii iesiti pe coridor, printre cuferele , custile si toate pachetele lor masive, pentru a ajunge la ultimul compartiment. Mana mea nu a dat drumul fetei nici o clipa.
"Dora. Este ceva in neregula? Te porti...ciudat."
"Iti explic mai tarziu. Trebuie sa .. AU!"
"Ce se intampla? De ce nu putem trece?"suiera Bailey.

Totul se cufunda in liniste. Se parea ca toti coborasera din acest vagon si ramasesem doar cu fata.

"Bariera. Ma temeam de asta. Cufarul tau, se pare ca va trebuii sa...." nu am terminat insa de vorbit cand , din compartimentul respectiv se ivi un om cu o pelerina neagra. Nu puteam deslusii cine era. Am scos bagheta si am aruncat prima vraja ce mi-a trecut prin minte.
"Stupefy!"
Din pacate, vraja ricosa din cauza barierei invizibile azvarlindu-ma cativa metrii in spate. Inainte sa imi revin, omul disparuse.
"Bailey, esti bine?"


Ultima editare efectuata de catre Dora Klein Woodsen in Mar Aug 28, 2012 1:04 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Lun Iul 23, 2012 1:04 am

"Asa cred" am spus eu, inca incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat. "Dar ce a fost asta? Cine era? Si ce cauta in compartimentul meu? Si bariera?" am spus, gesticuland. Am intins mana. Bariera era tot acolo.
"Un simplu: -bine, dar tu?- ar fi fost de ajuns. Hai sa mergem. N-avem timp de explicatii acum." zise, in timp ce se ridica, indreptandu-se spre iesire.
"Dar cufarul meu?"
"O sa ti-l aduca cineva la Castel" mi-a raspuns Dora. Puteam citi clar pe fata ei ca singurul lucru pe care si-l dorea era sa iasa mai repede din tren.

Am inchis ochii pentru o clipa (lucru cam greu de facut cand Dora aproape ma tragea dupa ea) si am putut auzi la ce se gandea. "Cand o sa-l gasesc pe Gera... La ce s-a gandit cand a lasat compartimentul ala deschis? Doar stia ca se poate intampla asa ceva..." Dar am fost intrerupta de o izbitura puternica.

Am deschis ochii. Cazusem pe spate, o data cu Dora si aveam in fata usa care dadea in afara, larg deschisa. "Nu se poate" am murmurat.
Usile s-au inchis. Trenul pleca din fata castelului.
"Ma duc in fata, sa vorbesc cu soferul. Stai... Nu, mai bine vino si tu." zise ea, cu o privire hotarata care nu lasa loc de comentarii.
Am luat-o la fuga. In scurt timp am ajuns in fata. Nu mai vazusem pe nimeni altcineva in tren, ceea ce ma lasase cu un gol in stomac.

Dora s-a dus langa scaunul soferului, iar eu am ramas cu cativa pasi in urma. Totusi ceva mi s-a parut ciudat. De cand, sau cel putin de ce ar purta soferul Acceleratului de Veritons o pelerina neagra cu gluga?


Ultima editare efectuata de catre Bailey Davis in Mar Aug 28, 2012 1:05 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bianca Ellen Flenner
Anul 7
avatar

Mesaje : 9
Data de inscriere : 09/07/2012
Varsta : 20
Localizare : In biblioteca

MesajSubiect: Re: Un inceput   Joi Iul 26, 2012 9:42 am

In sfarsit aveam sa ajungem.Calatoria cu trenul ma epuizase si nu-mi doream decat sa mananc ceva si sa ajung cat mai repede in patul meu cald cu plapuma verde smarald.Tot singura am ramas si tocmai de asta m-am intrebat oare unde era Bailey?Curiozitatea m-a impinsa sa ma intorc din drum si sa ma uit inspre gara dar trenul deja plecase.Am dat din umeri si m-am intors..sigur o fi prin multimea din fata.

Dupa ce am ajuns in sfarist in sala mare si m-am asezat m-am uitat curioasa prin sala numai ca sa descopar multe fete cunoscute dar neimportante.Si la masa profesorilor aproape toate locurile erau pline..unul era gol,am Dorei.Dar cum se putea?Doar o vazusem putin mai devreme.M-am intors spre stanga si l-am intrebat pe un baiat din anul 5 daca o vazuse in sala.Raspuns negativ,la dreapta la fel.Daca se intamplase ceva?

Se pare ca nu fusesem singura care sesizase pentru ca si directorul parea putin nelinistit,tot vorbea cu directoarea adjuncta ceva.Mai mult ca sigur se intamplase ceva!Si acest fapt mi-a fost confirmat cand Semy se ridica si parasi sala iar directorul se ridica si isi tinu obisnuitul discurs anual(accelasi in fiecare an).
Totusi..oare totul era bine?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Merlin
avatar

Mesaje : 7
Data de inscriere : 09/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Vin Iul 27, 2012 2:09 am

Anul nu putea incepe mai rau de atat. Indatoririle mele au fost lasate varza, trenul se indeparta cu viteza si huruind de castel, eram blocata cu o eleva intr-un vagon de doua bariere invizibile, si pe deasupra, un dubios pusese stapanire pe locomotiva. Nu puteam cu nici o vraja sa incetinesc trenul, nu puteam nici macar sa deschid vreun geam.
Inima incepea sa-mi bata mai tare atunci cand peisajul devea din ce in ce mai nescunoscut. Era imposibil. Exista o singura linie magica, cea de acasa spre castel, si inapoi.

Bailey se invartea de colo colo, gandindu-se probabil ce sa facem. Ii admiram curajul si vointa , altcineva in locul ei s-ar fi ghemuit intr-un colt plangand. Dar nu putea face nimic. Orice vraja pe care am incercat s-o aplic, ricosa in toate partile. Bariera avea de-a face cu magia neagra.

Campia verde ce se intinea in fata ochilor nostrii se schimba acum in tufisuri de un verde mult mai intes, ca mai apoi sa fie inlocuite de o padure densa ce imbina intr-un mod exceptional paleta culorilor inchise. Cu siguranta trenul trecea prin inima padurii deoarece geamurile acestuia erau atinse usor de frunzele copacilor , ca mai apoi sa fie lovite razbunator de crengile dure, actiune ce contura un zgomot infiorator. Nu puteam observa nimic pe geam, nimic daca era inchis. In acel moment, parca citindu-mi gandurile, Bailey a dat un pumn in geamul din compartimentul in care stateam. Acesta s-a spart cu un zgomot si mai mare si aproape ca am simtit aerul montan ce patrundea in compartiment. Totul a durat nu mai putin de 3 secunde, moment in care puteam observa cum o fasie pal transparenta se contura in locul geamului.

“Este vrajit tot! A vrajit tot!” striga Bailey enervandu-se.

In acel moment, m-am ridicat si am apucat trapa de deasupra vagonului cu o forta pe care o foloseam numai la vanatoare. Bucati masive de lemn si fier au fost azvarlite peste tot , facand totul sa para ca dupa razboi. Asa zisul tavan nu mai exista, si astfel, vantul furios vuia acum in tren. M-am catarat astfel incat sa incerc sa ies pe acoperisul vagonului, insa tipatul fetei m-a facut sa ma retrag imediat langa ea. O fasie, identica cu cea de mai devreme lua loc acum tavanului.

“Ai dreptate. A vrajit tot trenul.” am murmurat in timp ce coltii incepusera sa imi raneasca buza de jos.
Pentru a ma linisti, m-am trantit pe bacheta privind cerul cenusiu prin tavanul transparent, si pipaindu-mi buzunarul pentru a-mi simti bagheta.

***
Dupa minute bune de stat asa, usa vagonului s-a deschis zbarnaind, urmata apoi de doi pasi grei. Bailey isi scoase bagheta.
In fata noastra, se afisa acelasi individ cu o pelerina de un negru mai intens decat am vazut eu vreodata. Incercam din rasputeri sa ii deslusesc fata, dar in preajma lui ma simteam mai rau ca o leguma.
“Se pare ca anul acesta nu veti ajunge la Veritons.” vorbi el.




Ultima editare efectuata de catre Dora Klein Woodsen in Mar Aug 28, 2012 1:04 pm, editata de 2 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Vin Iul 27, 2012 3:02 am

"Cine esti?" am intrebat cu toata hotararea de care puteam da dovada in acel moment.
"Ati vrea sa stiti, nu-i asa? Dar o sa lasam introducerile pe mai incolo. Sau, cel putin, introducerea mea..."
"Bine, atunci ce vrei de la noi?" sari Dora.
"O sa aflati destul de curand. Imediat ce ajungem la destinatie..."
"Unde?" am intrebat, deja exasperata de raspunsurile lui.
"Mai mai mai... Cineva nu a auzit de expresia Curiozitatea a omorat pisica Sau...credeti ca nu se aplica la vampiri?"
Stia! Cum? De unde? De ce? Mintea mi se blocase efectiv.
Am vrut sa incerc sa-i vad macar fata, asa ca am facut un pas la stanga. Nu-mi mai simtisem vreodata picioarele atat de grele. Am simtit cum mi se inmoaie genunchii. Totul in jurul meu incepea sa se invarta. Am inceput sa ma tin strans de primul lucru care mi-era la indemana, fara sa pot sa vad ce era. Nu mai puteam rezista. N-am apucat sa vad ce facea Dora, caci m-am prabusit la pamant. Auzeam iar si iar, in ecou, in mintea mea, vocea barbatului cu pelerina neagra: "Somn usor"
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera G. Aeophelis
Director al Scolii
avatar

Mesaje : 32
Data de inscriere : 06/07/2012
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Re: Un inceput   Mier Sept 05, 2012 2:33 pm

4 HOURS BEFORE

Asa de des am mers cu acest tren, aceeasi locomotiva vrajita, incat i-am invatat toate scartaiturile si pocanelile. Si, pe langa asta, mai aveam si in dotare un gps pe nume Semy. Cu un ultim scartait mai lung, am stiut ca suntem insfarsit la granita teritoriului nostru, al vrajitorilor. Era unul dintre acei ani in care aglomeratia nu putea lipsi. Am preferat sa Apar din compartiment in Turnul meu in care nu mai statusem pret de cateva saptamani. Nu prea ca nimic sa se fi schimbat. Aceleasi acte, dosare, foi, foicele, notite zaceau pe biroul din colt.
Anul acesta nu avusesem de furca cu gasirea profesorilor care sa asigura buna desfasurare a orelor, caci fata de anii trecuti, nu se mai pensionasera in masa. Am mers linstiti cu trenul si nu am asteptat toata harmalaia inchis in Castel, asa cum am procedat in trecut. Poate ca, intr-un fel, am vrut sa mai experimentam mersul cu trenul.

Coborat din Turn, unde deja spiridusii se ocupau de aranjarea robelor si a sosetelor pe culori, m-am indreptat spre o locatie secreta, pe care doar unii dintre membrii castelului o stiu. Am numit-o "Camera Staff", caci inainte de noi nu avea niciun nume si nicio folosinta. Fusese o veche ascunzatoare a noastra in copilarie.
" Buna seara! " i-am salutat eu pe toti cei treisprezece profesori si pe Semy, care deja se aflau in jurul mesei, plina si ea cu notite si dosare. " E toata lumea prezenta? "
" Da, aproape. Lipseste doar Dora. Ciudat, ea nu obisnuieste sa lipseasca, chiar din contra. "
" Ar trebui sa ne ingrijoram? " intreba un barbat inalt, schilod, care nu parea deloc sa se simta confortabil cu privire la inaltimea camerei.
" Nu, nu cred. Va aparea si ea mai tarziu si ii voi spune ceea ce am discutat. Toate orarele sunt gata? Elevii de anul 1 au fost cu totii asigurati cu cate o camera? "
Si asa a urmata o discutie lunga, ca intre membrii staff, pe care nu cred ca ati dori sa o auziti.

***

Cateva minute mai tarziu, deja simteam presiunea asteptarii din Sala Mare. Si de aceasta data Dora lipsea. Asta deja ne dadea de gandit, caci desi vampiroaica ar fi putut intarzia la sedinta staff din varii motive, de la serbare nu ar fi lipsit nici in ruptul capului.
" Unde crezi ca umbla Dora? " i-am murmurat eu lui Semy.
" Nu stiu, dar eu nu pot sta cu mainile in san. Descurca-te tu cu festivitatea, eu ma duc sa o caut. "

Dupa 10 minute, usile Salii Mari se deschisera si toti isi intoarsera privirile catre cine a intrat. Era Semy, urmat de catre un tanar ce parea ca lucreaza in gara.
"M-am gandit sa incep cu gara" imi explica Semy. " Si se pare ca am avut dreptate. Ii poti spune si lui Gera, domnule Harold, cum eleva Bailey si Dora Klein nu au iesit din tren? "
" Eu ma ocup de evidenta persoanelor care coboara din tren la sosire. Pe Bailey si pe Klein nu i-am putut nota ca au coborat, asa ca m-am dus sa le caut prin tren. Si nu am gasit nimic, absolut nimic. Nu mai era nimeni in tren. Nu inteleg cum ar fi putut sa dispara asa" spuse barbatul, inca marcat de poveste.
" Stai linistiti, Harold, tu ti-ai facut cum trebuie meseria. Dar cred ca aici avem de-a face cu magia..cu"
" Cu Transfigurarile, da" spuse Semy. " M-am gandit si eu la asta cand am auzit povestea, dar am vrut sa stii si tu. Trebuie sa mergem sa le cautam, Gera, cine stie unde sunt acum? "
" Oh, ai dreptate. Dar tare mi-e teama ca au ajuns prea departe ca sa le prindem din urma. Doar daca nu cunosti zona asa de bine incat sa putem aparea acolo.
" Din fericire, aventurile noastre din copilarie ne ajuta din nou. Eu am ramas in tren, in ultimul meu an, cand nici tu si nici..." si Semy se opri, caci amintindu-si de Dya nu o facea acum sa gandeasca limpede.
"Deci, avem locatia. Acum trebuie doar sa facem cumva sa amanam chestia asta - festivitatea "
Semy se gandi pentru putin timp si apoi se intoarse cu fata la sala. " Stiu ca mai toti ati vrea sa fiti deja in pat la ora asta, sub paturile cal de pregatite de spiridusi special pantru voi, asa ca nu dorim sa va mai retinem atentia in seara aceasta. Puteti sa va indreptati catre Camerele Secrete ale Casei." spuse ea, pe un ton binevoitor, desi se auzea si ingrijorarea din el. Multi o privira cu suspiciune. Dar inainte ca sa mai poata face altceva, Semy se indrepta cu viteza catre Gera si, in drum spre el, ii murmura lui Bogdan, unul dintre profesori: "Ai grija de ei, da?". Ii prinse mana barbatului si Disparura in neant, spre uimirea tuturor.

Aparusera intr-un loc complet necunoscut mie. Eram in mijlocul unei paduri, unde care singurul lucru ce se vedea clar era sina de tren.
" Imi mai poti spune o data cum de stii locul asta? "
" Lasa, iti povestesc altadata" spuse Semy, ganditoare, incercand sa-si dea seama daca trenul deja trecuse. Incanta cateva vraji, un descantec lung si dojenitor si apoi concluziona: "Au trecut pe aici acum mai bine de 10 minute. Deci nu sunt asa de departe. Haide! Au luat-o in directia aia!"
"Semy..."
"Haide, Gera, ce mai astepti?"
"Si cum ai vrea sa prindem un tren in miscare?"
" Simplu, cu maturi. " spuse fata si scoase de sub roba doua maturi mici, dar numai bune pentru o astfel de misiune.

Simteam cum aerul vajaie pe langa noi si, in scurt timp, am ajuns trenul din urma. Mergea cu o viteza ametitoare. Ce se intamplase oare cu conductorul? Adormise ? Ne-am apropiat in picaj din ce ince mai mult de tren si, atunci cand aproape am aterizat pe el, am putut sa simtitim o unda de energie. Energie magica. Si inca una din aia intunecata.
" CONFRIGO am incantat amandoi si am putut face o gaura considerabila in tavanul trenului, pentru a ne putea strecura inauntru. Inauntru era intuneric bezna, singura lumina venind de la gaura din tavan, care, spre mirarea noastra, se astupa singura.
"Oh, nu-mi place ceea ce vad, Gera. E ceva prea serios pentru niste vampiri"
"Vampirii astia sunt si vrajitori pe deasupra" i-am spus eu. Pe Semy o apuca brusc antipatia fata de vampiri. Doar noi stiam de ce."
Dupa ce intunericul ne-a inghitit de tot si linistea a facut asta de asemenea. Mergeam atenti pe holul trenului. Singurele sunete pe care le puteam auzi erau scartaiturile trenului. Si apoi...

"Cine esti?" se auzi vocea unei fete, Bailey s-ar parea.
"Ati vrea sa stiti, nu-i asa? Dar o sa lasam introducerile pe mai incolo. Sau, cel putin, introducerea mea..."
"Bine, atunci ce vrei de la noi?" sari Dora.
"O sa aflati destul de curand. Imediat ce ajungem la destinatie..."

Semy vru deindata sa trimita o pala de lumina catre individ, pentru a vedea cine e, dar m-am simtit obligat sa o opresc. Asta ne-ar fi dat de gol si noi nici macar nu stiam cu cine ne punem. Si ce ar vrea el de la doi vampiri?
" Crezi ca e vre-un vanator de vampiri obsedat? " i-am sugerat eu lui Semy.
" Nu cred ca e doar atat. Adica, te rog, magie neagra? Vanatorii de vampiri sunt deobicei incuiati."

Se mai auzira inca un schimb de replici, apoi totul inceta brusc, revenind tacerea ucigatoare. Aerul parea din ce in ce mai tensionat. Gata, nu mai puteam sta in umbra, pentru a vedea cine e. Trebuia sa actionam chiar acum. Si, din fericire, in geamul de langa el i se putea vedea reflexia pelerinei pe care o purta. Asta il facea sa fie o tinta mult prea usoara.

"Cred ca acum e momentul Semy. Stupefy, ok? 3...2....1"
"Stupefy! am strigat amandoi in cor, scanteile vrajilor noastre luminand tot holul trenului. Dar, ce sa vezi, misteriosul atacator disparuse.
"Mai, mai, mai..ma asteptam ca voi doi sa apareti, la un moment dat. E tocmai bine. Mi-ati usurat munca. Acum nu mai trebuie sa va ademenesc afara din Castel, pentru a va prinde. "
" Si te ce face sa crezi ca ne poti prinde asa de usor, ticalosule? " indrazni Semy, hotarata pe fiecare silaba pe care o rostea.
" Draguta, oi fi tu acum Directoare, dar noi trei ne cunoastem din alte vremuri. Sau amintirile din copilarie si persoanele din ele sunt mult prea neimportante pentru tine? Nu pot sa cred ca ai uitat-o pe Dya asa de usor. Parca erati prietene pe viata" spuse silueta si incepu sa rada intr-un fel ce imi aducea aminte de cineva. Defapt, vocea imi suna foarte cunoascuta, dar modul in care vorbea ma nedumerea. Parca scuipa fiecare silaba pe care o rostea.
"Amprenta?!!" isi incerca Semy norocul. La ce alesi lucru ma gandeam si eu. Rasul acela scarbos..pe care il auzisem si atunci cand Dya..ei bine..cand Dya murise. Cand Dya fusese ucisa cu bestialitate de catre o anomalie a naturii mai presus decat toate.
"Vad ca inca ai ramas fata desteapta. Stii, Dya nu vorbea niciodata despre tine. Mai degraba as spune ca te ura! " spuse Amprenta Da, vampirul, si incepu sa rada la fel de scarbos.
Dar ceea ce monstrul Amprenta nu stia era ca vrajile noastre au lovit peretele invizibil ce-l nutrise ca sa le tina pe Dora Klein si pe Bailey inchise.
La auzul acestor cuvinte dure care patau memoria verisoarei ei, Dora se transforma si ea intr-un monstru de nerescunoscut. Sari la gatul lui Amprenta si isi infipse ghiarele in pieptul vampirului.
" O miscare proasta si s-a zis cu tine, mostrule! " spuse Dora.
" N-ai curaj! Nici Dya nu a avut curaj. Niciun dintre voi nu are. Cum sa aveti curaj? Sunteti doar o sleata de amarati."
" Nu ma provoca! "

Nu mai puteam spune nimic. As fi vrut din tot sufletul ca Dora sa-i ia viata vampirului ce i-a provocat moartea lui Dya. Dar de ce sa se termine totul asa de brusc? Ea a suferit! Nici Semy nu putea sa rosteasca un cuvant. Parca era din nou prinsa in aminitirile dureroase ale anilor trecuti.
Altcineva fu cel care-i cruta viata amaratului. Si poate ca intr-o zi ii va fi recunoscator.
" Stati! Dora, stai! " spuse Bailey si incerca cu tot dinadinsul sa o ia pe femeie de langa monstru. " Chiar merita sa plateasca cu acelasi pret? Merita sa iti manjesti mainile? Si asa nu vom afla unde vroia sa ne duca!"
" Exact, Dora draga, ascult-o pe fata, stie ce zice. " spuse Amprenta ranjind.
" Nu intinde coarda, jigodie!" urla Dora. " Bine, Bailey. Vom proceda cum spui tu, pentru moment. Dar apoi, dupa ce totul se va sfarsi in povestea asta, lasati-ma sa-mi razbun verisoara. "
" Cu mare placere " spuse Semy.
" Ce usori ma vinzi acum, cand alta data ma salvai, pustoaico" spuse Amprenta ranjind din nou.
" Gata! Atat! Mi-a ajuns!" spuse Semy si o surprinse pana si pe Dora, caci o dadu la o parte de pe Amprenta. " Tu si cu mine. Acum. Duel. Sa nu-mi zici mie ca nu am curaj, ai inteles? "
" Cred ca mai bine ar fi sa ma duelez eu cu el, Semy. " am spus eu. " Sa ne incheiem insfarsit socoteala"
" Va ajut si eu" spuse Dora.
" Si eu." spuse Bailey, inca nestiind ce cauta in mijlocul unei asemenea povesti. Era prinsa intr-o poveste despre care ea nici nu avusese habar pana atunci.
" Nu-i frumos! Patru contra unul? Sunteti cu mult in dezavantaj. " spuse vampirul.
" Ia nu mai sta tu sa faci preconizari. Lupta! " spuse Semy, inflacarata.

Si asa incepu unul dintre cele mai ciudate dueluri ale Vrajitorimii. Caci, pe langa oameni, vampirii luptau contra vampirilor.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.forummagic.net
Bailey Davis
Anul 3
avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 10/07/2012

MesajSubiect: Re: Un inceput   Dum Sept 16, 2012 8:30 am

Priveam in jurul meu, fara sa-mi vina sa cred prin cate trecusem doar in ultima jumatate de ora. Iar acum stateam cu bagheta in mana, gata de duel impotriva unui vrajitor care se ocupa cu Magia Neagra, omorase o persoana in trecut si se mai intampla sa fie si vampir, pe deasupra. Cel putin, asta am inteles din schimbul de replici dintre cei patru. Nu mai aveam timp sa procesez. Din bagheta lui Amprenta iesea un jet de lumina rosie.
"Protego" am auzit din stanga, in timp ce doua vraji veneau una dupa alta spre noi.
"Atat puteti?" ranji batjocoritor in timp ce arunca blesteme dupa blesteme.
Dora si Directorii ii raspundeau cu aceeasi moneda.
"Crucio!"s-a auzit, dar deja vrajile zburau prea repede pentru a-mi mai da seama cine catre cine tintea.
"Impedimenta! Locomotor Mortis! Stupefy!" spuneam si eu. Ajunsesem sa-mi para rau ca nu m-am inscris la Clubul Duelistilor.
Amprenta parea de neatins.
"Protego!"am auzit din stanga, din nou, la timp pentru a ma feri pe mine de o vraja. M-am uitat in stanga. Era Gera, directorul.
"Ma descurc si singura" i-am spus, in timp ce aruncam toate vrajile care-mi treceau prin minte catre vampir.
O secunda de neatentie a fost de ajuns. Directorul a fost lovit de o vraja. A cazut din picioare, parand inconstient.
Am inceput sa ma panichez. Era vina mea! Poate nu a fost... Nu, nu pot sa ma gandesc la asta acum. M-am intors la duel. Si Dora vazuse ce s-a intamplat si se duela acum si mai inversunata.
"Unul cazut, mai sunt trei." spuse Amprenta razand. "Pacat totusi. Mi-ar fi placut sa te vad pe tine cazand prima, Dora draga. Mi-ar fi amintit de vremurile de demult, daca stii la ce ma refer."
"N-ai sa apuci sa vezi asa ceva."ii raspunse Dora, cand un blestem aruncat de Semy il lovi in sfarsit. Parea sa fi fost Petrificus Totalus. Dora se pregatea sa-i dea lovitura de gratie, cand Semy o opri.
"S-ar putea sa mai avem nevoie de el. Incarcerous!" rosti ea, in timp ce franghii groase il legau strans pe vampir.
"Dora!"am strigat-o. "Directorul a..."
Ea si Semy o luara la fuga spre trupul care zacea pe pamant.
"A...?" incepu sa zica ea.
"Nu stiu. Nu cred."
Dora s-a apropiat de el.
"Are puls." a zis ea usurata.
"Asta inseamna ca va fi bine?"
"Rennervate!" spuse Semy. Dupa un minut de asteptare, directorul se misca.
"Gera! Esti bine?" il intreba Semy imediat.
"Da, sunt." ingaima el, inca usor ametit. Deschise ochii, avand o privire surprinsa. "In spate!" exclama.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Un inceput   

Sus In jos
 
Un inceput
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Veritons RPG :: Gara de Nord :: Acceleratul de Veritons-
Mergi direct la: